Am participat de curanad la un concurs lansat pe blogul Editurii Nemira despre activitatile contemporene ale unor nenumite "personaje necurate", autorii acestui concurs fiind inspirati de titlul cartii ce era oferita drept premiu, Evanghelia dupa Satan scrisa de Patrick Graham. Un titlu promitator, o coperta pe masura si o asezare in pagina ce permite manuscrisului sa se transforme intr-unul "cu greutate" la propriu vorbind, semanand astfel cu evangheliile adevarate; semn ca echipa de marketing a facut o treaba buna si nu s-a abatut de la brieful primit.
Subiectul concursului, indeajuns de colorat incat sa iti ofere o ampla mobilitate a imaginatiei a starnit interesul multor surferi de internet, printre care si al meu. Astfel ca, m-am apucat cu sarg sa scotocesc prin cotloanele intunecate ale imaginatiei mele, acolo unde se ascund personajele necurate, si sa le constrang sa iasa la lumina, cu fumigatii daca altfel nu se poate.
Nu am castigat niciodata un premiu astfel ca, pot spune cu sinceritate: "Spre marea mea uimire" depresia personajului meu necurat a inmuiat inimile organizatorilor astfel ca el s-a aflat pe lista fericitilor castigatori.
Am mers la Editura Nemira sa imi ridic premiul dupa care, cu respiratia taiata de emotie am inceput sa citesc cartea. Dupa primele zeci de pagini m-a cuprins o usoara dezamagire dar, cum speranta moare ultima, am continuat sa citesc.
Din punctul meu de vedere cartea este transcrierea stangace a unui thriller hollywoodian de clasa B, cu mult prea mult ketchup pentru a mai semnifica ceva si mult prea putin substanta.
Intriga este slaba si neverosimila iar desfasurarea evenimentelor liniara si foarte previzibila.
Totul porneste de la momentul in care Iisus, fiind el pe cruce si in chinuri groaznice, renunta la Dumnezeu devenind, instant Ianus, fiul Satanei. O metamorfoza brusca la care nu se ofera alte explicatii logice sau ilogice. Mai mult decat atat, in acelasi moment se metamorfozeaza si apostolii lui Iisus devenind astfel apostolii lui Ianus. Ce este si mai interesant este ca, dupa ce il dau jos pe Ianus de pe cruce, apostolii proaspat metamorfozati se apuca de scris Evanghelia dupa Satan, ceea ce inseamna ca probabil le-o dictase Ianus, stand el confortabil pe cruce.
Un alt lucru pe care l-am remarcat este ca aceasta carte sufera de o totala lispa de interes din partea autorului ei. Spun acest lucru pentru ca anumite detalii ar fi sunat mult mai bine daca ar fi fost cercetate si studiate inainte de a fi aruncate in paginile cartii. Un exemplu ar fi lista de demoni cu care exorcistul Carzo se converseaza la telefon - scena de-a dreptul hilara de altfel - printre care figureaza si Ganesh, divinitate vedica a bunastarii. Si asta ca sa nu intram in detalii cum ar fi culoarea neagra-violet a aurei dragei de Marie Parks atunci cand i se spune ca va muri. Nu trebuie sa fii student la arte ca sa stii ca albul si negrul nu sunt culori deci nu exista in natura si nici in aure. Ignorance is not always blessed.
Ajungand la capitolul imaginatie sau mai precis lipsa ei, putem gasi in paginile cartii un anume preot Alameda care seamana uimitor de mult cu parintele cu acelasi nume din pelicula Stigmata si un atac al unor zburatoare care si-ar dori sa semene cu Pasarile lui Hitchcock fara insa a avea succesul scontat.
Din capitolul neverosimil-distractiv puteti citi o scena in care parintele Jacomino, crucificat si in agonia mortii, gaseste energia unui dialog erudit de cinci pagini.
Exemplele pot continua insa cred ca este mai bine sa ma opresc aici. Concluzionand, acest thriller are potentialul de a deveni o lectura distractiva dar cam atat.
Un nou concurs, o noua sansa.
RăspundețiȘtergerehttp://www.bookblog.ro/concursuri/concurs-cu-istorii/